Luni o rază de soare spărsese cerul plumburiu pleoștit peste Ghencea. Emeghara trăiește, e viu și ar putea fi chiar titular împotriva lui Twente. Putea fi știrea săptămânii la Steaua. Nigerianul nu mai apucase un start de meci de peste doi ani. Sute de zile de chin și de nopți albe și doar un mister. Dacă Emeghara va mai fi vreodată fundașul rafinat și vânjos din prima epocă în Ghencea și pe care Becali îl tot contabiliza când avertiza că Steaua va fi de neoprit după ce vor reveni și accidentații pe termen lung.
Asta părea știrea zilei de luni. Cea de marți e provocată de Baciu. E cu spatele în piuneze, miile de dueluri aeriene contondente își cer tributul. Băiatul bun la toate oriunde îl pui în apărare are o strângere de inimă în fața globului de cristal. Nu vrea să-și strice de tot Sărbătorile. Viitorul nu i-l ghicește nimeni. Vestiarul se tot împuțina și Baciu și-a văzut destui colegi amăgindu-se că vor reveni după doar câteva săptămâni, o lună, două, și toate vor fi iarăși cum au fost odată. Nimic n-a mai fost însă ca înainte, cu niciunul.
Dacă n-ar fi fost vorba despre Gigi Becali, ci despre un alt conducător de club, oricare, toți, apropiații n-ar fi ocolit îndemnul „mai du-te și tu pe la biserică!”. Vestiarul parcă e blestemat. Ghionea, Rădoi, Pleșan, Emeghara, Ovidiu Petre… Toți au ratat nu o etapă, două, ci câte un sezon întreg sau mai multe, cazul nigerianului. Cu analizele pe marginea subiectului, după ce unul câte unul luau drumul clinicii din Bologna, ar ieși poate chiar de-o carte. Toate articolele au iritat la vremea lor, s-au căutat dedesubturi, s-a citit printre rânduri, s-au inventat conspirații, s-a intrat în silenzio stampa. Misterul accidentărilor sau accidentările misterioase, luați-o cum preferați, persistă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER